CARTEA - MANUALUL VIRTUAL , MIJLOC MODERN DE CUNOASTERE

                                                       

Pentru prescolari ,elevi si studenti, obisnuiti cu noile metode de informare (internet, email, telefonie mobilă), conceptul de asistare a procesului de învătământ cu computerul devine o componentă normală a procesului de învătamant.

Din punctul lor de vedere, computerul este perceput fie ca o jucărie, fie ca o resursă de

informatii. Alegand aceasta tema, am dorit sa pun in evidenta rolul cartii, a  manualului virtual,  digital in invatamantul prescolar, reprezentand un miloc modern de cunoastere pentru prescolari.

 

Cartea – este unul dintre cele mai vechi şi mai puternice simboluri, fiind nevoie de secole de-a rândul pentru instituirea ca atare a acestuia. Prin transformarea cărților în format digital, s- au deschis, în schimb, noi posibilităţi de explorare a acestoraa şi cititorii se pot bucura de ele într-o manieră diferită.
Manualele sunt cartea de vizită a unui sistem de educație. Situate în categoria instrumentelor de lucru suport pentru învățare, acestea sunt reflexia unei concepții a unui grup de lucru, situată necesar în prelungirea concepției curriculare în actualitate, exprimată prin documente de politici educaționale și prin documentele curriculare generate de Ministerul Educației.
Astfel, în cartea electronică pot fi introduse direct hyperlink-uri. Aşa se introduc, spre exemplu, notele de subsol. Multe dintre dispozitivele de lectură au acces la internet şi pot accesa, printr-un browser, pagini web. O serie de trimiteri la diverse resurse existente pe internet care explică sau îmbogăţesc conţinutul cărţii pot fi făcute direct din pagina de lectură, ca şi într-o pagină web.  Cartea electronică (denumită şi carte digitală sau e-book) este noul mod de prezentare al unui text îmbogăţit cu diferite elemente , care îl fac să arate ca o pagină de text dintr-o carte, cu diferenţa că acest text se „mulează” pe ecrane de mărimi diferite şi, în acelaşi timp, îşi păstrează un aspect coerent pentru ca cititorul să nu simtă diferenţa faţă de o carte obişnuită. Este, viitorul lecturii, deoarece – ca de altfel foarte multe lucruri din viaţa noastră modernă, transformă un obiect material (format din hârtie, cerneală, maşini de tipărit mari şi greoaie şi multe alte asemenea) într-unul imaterial, care poate fi înregistrat pe diverse suporturi, trimis la distanţă fără costuri şi accesat oricând, oriunde, fără grija că nu ţine lipiciul sau se îndoaie vreo foaie.

În sine, cartea digitală este o colecţie de fişiere (ca şi o pagină de web) care, arhivate şi redenumite, formează un fişier special ce poate fi citit de către dispozitive şi softuri special create pentru a citi această arhivă. În spate stau, la bază, limbajele html, xhtml, xml, stilurile CSS şi imaginile. Tehnologiile își au rostul lor, dar nu pot fi un substituent definitiv al cărții și al lecturii. Și una, și alta pot fi practicate cu succes atât în spațiul virtual, cât și în spațiul fizic. Avantajul cartilor electronice, este că poţi avea sute, mii cu tine în acelaşi timp, şi care doar câteva sute de grame, pe când cu carţile reale nu poţi face asa ceva. Este foarte uşor să descarci din computer o carte în cartea digitală şi să începi să o citeşti. Dispui de o imensă bibliotecă cu cărţi de tot felul şi din toate domeniile. Iar să o descarci dureaza câteva secunde sau minute. Un alt avantaj este al costului, îti plateşti cartea electronică, dar odată ce o ai, poţi avea mii de căţi pe gratis, fără să plăteşti nici măcar o taxă, sunt mii de cărţi gratis, ceea ce nu găseşti dacă te duci la librărie

Cartea digitală este o prezenţă tot mai familiară, internetul le-a devenit multora indispensabil, inclusive in invatamantul românesc. Cartea este nu doar un simbol al culturii, ci şi o efigie a epocii industriale. Dicţionarele ne învaţă că sensul cuvântului carte este multiplu. Pe de-o parte, el face trimitere la obiectul compus din foi de hârtie tipărite şi legate într-un volum, pe de altă parte – la conţinutul informaţional cuprins într-o lucrare care, de regulă, se publică sub forma cărţii tipărite. Pe de-o parte ma­te­rie, pe de alta informatie. Atomi si biti. De fapt, ce ne intereseaza la o carte este mai degrabă continutul, informaţia, asa că putem considera obiectul pe care il reprezintă drept un simplu suport, un me­diu purtător de informaţie. Răspândirea PC-urilor, a sca­ne­relor, a programelor de editare texte si expansiunea internetului au permis un ritm de digitalizare tot mai rapid. Astazi, proiectul Gutenberg numara peste 12.000 de titluri, iar alte proiecte similare intentionează sa stocheze, sub forma de imagini, peste un milion de volume. Procesele tipografice moderne implică forma electronică a coţinutului, iar majoritatea autorilor din zilele noastre au renunţat la clasica masină de scris şi isi redacteaza cartile direct in format digital. Astfel, aproape toate cărtile sunt sau vor ajunge curând în memoria computerelor.

Carti digitale există deja din abundenţă, iar unele sunt disponibile gratuit prin internet. Pentru a le putea consulta, avem însa nevoie de un com­puter, ceea ce complică lucrurile. Căci un computer – fie el si portabil – este incomod, iar tehnologiile de afişare nu au ajuns încă la nivelul la care să poată concura ergono­mia vizuală a hârtiei tipărite; oamenii preferă să listeze textele mai lungi de o pagină sau două. Raportul dintre volumul scăzut necesar stocării conţinutului digital si capacitatea computerelor de a-l manevra a generat singura victorie majoră a cărţii digitale asupra cărţii tipărite: dicţiona­rele şi enciclopediile. adică, carti pe care le consultăm des însă le citim puţin, în care referinţele sunt importante dar volumul ne încurcă. Industria informatică a fost entu­ziasmata de posibilitatea de a construi aparate specializate pentru vizualizarea cărţilor digitale. Acestea se doreau cât mai compacte si mai uşor de manevrat, oferind în plus utilizatorului mici trucuri care să-i dea acestuia impresia că citeşte o carte tipărită – de pildă semnele de carte sau micile adnotări. O astfel de unealtă poate stoca o bibliotecă întreagă şi o muţtime de documente personale prin care posesorul se plimbă cu un meniu simplu, ajutându-se de degete apăsătoare de taste sau mângaietoare de ecran.

Utilizatorul isi poate însoţi lectura de muzică favorită, cu doar cateva click-uri, poate face notiţe, îşi setează semne de carte, îşi caută mai uşor fragmentele care îl intereseaza. În cazul lucrărilor de specialitate, opţiunile astea pot salva mult timp. Paginile ramân curate, nu se îngălbenesc, sunt usşor de parcurs.

Obstacolele care sunt în calea acestui viitor al cărţii electronice, pe care unii o consideră a fi cea mai mare schimbare în domeniul editorial de la Gutenberg încoace, sunt obisnuinţele şi tehnologiile. Nu sunt obstacole de netrecut si speranta este ca e- book nu va inlocui cartea clasica, insa va face posibil un acces mai mare la stiinţa şi cultură, va conduce la aparitia acelui univers al comunicării si comuniunii oamenilor în structurile perene ale valorilor civilizaţiei.

     Cu alte cuvinte, e-Book-ul este cartea viitorului, viitorul format al literaturii, care nu va mai trebui să ocupe spaţii imense de depozitare, sau nu va mai cere condiţii speciale pentru a nu se deteriora hârtia scrisă. Totul poate încape într-un calculator de mărimea unei foi, sau pe un compact disc de mărimea unui sfert de foaie.

Acad Mihai Drăgănescu a propus, printre altele, dotarea liceelor si scolilor nu doar cu calculatoare si cuplare la Internet, ci si cu biblioteci de carti electronice, stimularea productiei interne de carte electronică.

BIBLIOGRAFIE 
1. Răilean, Elena (2013) Manualele (cărţile) electronice versus manualele, cărţile şi monografiile tradiţionale. Disponibil online: http://idsi.md/node/1121 (vizitat în april
2.Vlada, Marin (2013) Manuale digitale şi resurse universitare digitale